Marian Drăgulescu a făcut să răsune de două ori imnul României în sala O2. Două titluri mondiale, la sol și sărituri, care, adăugate la cele șase pe care le deține, îi oferă un loc în loja celor mai buni sportivi ai lumii. Extrem de modest, cu un zâmbet timid, făcând cu greu față asaltului zecilor de jurnaliști, „Marocanul” a vorbit, la venirea în țară, despre noua viață în sportul căruia i-a scris istoria. Cum e să câștigi, la 29 de ani, două titluri mondiale? Senzațional. Este bucuria de a ști că te bați cu cei mai tineri și mai buni. Liniștea că ești acolo, în vârf. Mă bucur foarte mult, a fost o surpriză pentru toată lumea care credea că am îmbătrânit și sunt și eu acolo să fac act de prezență. Ce înseamnă cele două medalii de aur? Sunt fericit că am reușit să sparg gheața. De trei ani visez la o medalie și în sfârșit s-a întâmplat. În plus, cele opt titluri cucerite până acum mă ambiționează și mai mult. Unde a fost mai greu? La sol, pentru că este mult mai riscant, sunt mai multe elemente, trebuie o acuratețe mai mare și se poate greși ușor. A fost cea mai grea medalie a carierei.
„Îmi era dor de podium” Este un motiv să continui? Într-adevăr, mă motivează enorm. Nu știu acum dacă va fi Londra 2012, însă voi face gimnastică atât cât mă va ține sănătatea și îmi va face plăcere. Dacă va fi ca acum, voi merge și la Olimpiadă. Îmi place să cred că e un nou început pentru ce va urma. Te-ai bucurat mai mult ca altădată… Eram un pic mai fericit și mai liniștit. Îmi era dor de podium, de toată acea atmosferă. La sărituri ai fost relaxat… Am mers la Mondiale cu multă încredere în mine. Dacă făceam o greșeală la sol, probabil mă duceam cu teamă și la sărituri și era o altă istorie. Când ai simțit că ai medalie la sărituri? Mi-am dat seama că am șanse de podium la a doua săritură, care e mult mai tehnică decât prima. Când am intrat în masa de sărituri, am simțit că va fi bine și că pot prinde podiumul. Organizatorii ziceau că „treÂbuie să te cheme Drăgulescu sau să fii chinez să iei aurul”… Serios? Nu știam. Mă bucură asta. Plecasem cu gândul să urc în ambele finale, sol și sărituri, și să iau o medalie. Sincer, nu mă așteptam să fie două și ambele de aur. Mă simt ca în tinerețe. Ce urmează? Vor fi câteva concursuri, antrenamente, de mâine ne întoarcem în sală. De sărbătorit o vom lăsa pe altă dată, timp este destul.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER